
martie 2020
Dacă ai tendinta de a manifesta simptome de răceala care incep brusc si au loc in aceeasi perioadă a fiecărui an, es te posibil să suferi de alergii sezoniere. Deși răceala și alergiile sezoniere pot avea simptome comune, cele doua afectiuni sunt foarte diferite.
Astfel, daca te simti rău, strănuți, iti lăcrimează ochii, ai putea fi răcit sau avea o alergie. Este destul de greu să faci diferența, insă cunoașterea deosebirilor te va ajuta să urmezi tratamentul potrivit.
Concret, răceala, gripa și alergia iți afectează sistemul respirator, ceea ce iti poate îngreuna respiratia. Fiecare dintre cele trei are insă și simptome cheie, specifice, care le deosebesc.
Răcelile, cauzate de virusi
De retinut este faptul ca racelile comune sunt cauzate de virusi. Si asta in timp ce alergiile sezoniere sunt reactii ale sistemului imunitar declansate de expunerea la alergeni, cum ar fi polenul sezonier.
In ceea ce priveste remediile, o raceala obisnuita poate fi tratata cu analgezice si remedii pentru raceala, cum ar fi decongestionantele, dar si cu odihna. De obicei, o raceala dureaza intre 5 si 7 zile la adulti, desi unele forme pot tine pana la doua sau trei saptamani.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste alergiile sezoniere, simptomele lor pot fi tratate cu antihistaminice, spray-uri nazale cu steroizi si decongestionante. De asemenea, se recomanda evitarea expunerii la alergeni, acolo unde este posibil. Alergiile sezoniere pot dura cateva saptamani.
In acelasi timp, ca regula generala, simptomele asociate cu gripa sunt mai severe. Si raceala, si gripa se manifesta prin nas care curge, infundat, tuse si dureri in gat. Spre deosebire de raceala, gripa poate provoca si febra mare, care dureaza trei-patru zile, insotita de dureri de cap, oboseala si dureri generale. Aceste simptome sunt mai puțin frecvente atunci când esti răcit.
Si asta in timp ce in cazul unei alergii, sistemul imunitar al corpului tau reactionează la un declansator sau alergen, care este ceva la care esti alergic. Astfel, daca esti alergic și respiri alergeni precum polenul sau parul de animale de companie, celulele imune din nas și căile respiratorii pot reactiona exagerat la aceste substante inofensive. Tesuturile tale respiratorii delicate se pot umfla, iar nasul poate deveni infundat si curge.
Alergiile pot provoca, de asemenea, mancarimi si lacrimare, pe care in mod normal nu le ai la o raceala sau gripa.
De obicei, simptomele alergiei dureaza atat timp cat esti expus la alergen. Perioada poate fi de aproximativ sase saptamani in timpul anotimpurilor polenului, respectiv primavara, vara sau toamna. Si asta in timp ce raceala si gripa dureaza rareori peste doua saptamani.
Majoritatea persoanelor cu raceala sau gripa se recupereaza singure, fara ingrijiri medicale. Se recomanda insa sa mergi la medic, in cazul in care simptomele dureaza mai mult de 10 zile sau daca simptomele nu sunt ameliorate cu medicamente fara prescriptie medicala.
Pentru a trata raceala sau gripa, odihneste-te si bea multe lichide. Daca ai gripa, analgezicele precum aspirina sau ibuprofenul pot reduce febra si durerile. In acelasi timp, alergiile pot fi tratate cu antihistaminice sau decongestionante.
Ai insa grija sa eviti suprapunerea de medicamente. De exemplu, atunci cand iei medicamente care contin doua sau mai multe ingrediente active, potrivit etichetei. Daca iei 2 medicamente diferite care contin acetaminofen – unul pentru nasul infundat si celalalt pentru durerea de cap – este posibil sa administrezi prea mult acetaminofen. De aceea, nu iti administra singur medicatia, ci doar dupa ce ti-a fost prescrisa de un medic.
Semne ale alergiilor
Cel mai probabil suferi de o alergie daca prezinti unul sau mai multe simptome precum:
Semne ale unei raceli
In cazul in care ai simptome precum cele enumerate mai jos, probabil ca ai racit si nu suferi de o alergie. Astfel, esti racit daca:
Exista peste 200 de virusi care provoaca raceli, fiecare generand simptome diferite. Chiar si asa, tusea, febra si durerea nu sunt probleme generate de alergii. O exceptie de la regula se intampla atunci cand alergiile declanseaza o tuse din picurare post-nazala sau daca ai astm.
In cazul unei raceli, simptomele tale se schimba la fiecare cateva zile. Este posibil sa inceapa sa se manifeste cu febra si nas infundat, apoi sa ai dureri in gat pentru cateva zile sau sa prezinti tuse sau o durere de sinus, inainte ca starea ta sa se amelioreze.
De asemenea, la raceala, mucusul tau devine galben, verde sau gros. Pe masura ce celulele imunitare lupta impotriva virusului racelii, iti pot colora sau ingrosa mucusul.
In cazul acestor simptome, indiferent daca este vorba despre alergie sau raceala, discuta cu medicul tau curant pentru a lua tratamentul potrivit. El te va trimite la un alergolog, pentru a face teste cutanate pentru a vedea la ce esti alergic. Testele implica aplicarea alergenilor pe piele pentru a vedea daca provoaca o reactie. Cand stii la ce esti alergic, este mai usor sa o eviti sau sa te pregatesti pentru o situatie in care vei fi expus la ea.
Daca manifesti simptome precum dificultati la respiratie, eruptie cutanata sau umflare in gura, mergi de urgenta la medic sau apeleaza 112. Acestea pot fi semne ale unei reactii alergice severe si este posibil sa ai nevoie de ajutor medical imediat.
Totodata, programeaza-te la medic daca simptomele racelii se agraveaza in timp sau nu dispar dupa 10 zile. Daca simptomele devin severe – de exemplu durerea ta in gat devine atat de intensă incat nu poti inghiti -, mergi la medic pentru a fi examinat. Ai putea avea o problema mai gravă, cum ar fi o infectie streptococica sau pneumonia.
Surse:
www.mayoclinic.org
www.newsinhealth.nih.gov
www.webmd.com/
mai 2020
Creatinina este o substanță reziduală generată de metabolismul muscular. Creatinina este transportată la rinichi prin sânge de unde este filtrată și eliminată din organism prin urină. Este important să verificăm nivelul de creatinină din sânge pentru că s-a dovedit că aceasta este un indicator fiabil pentru a stabili dacă rinichii functionează bine. Capacitatea rinichilor de a gestiona creatinina este numită clearance-ul creatininei. Testul pentru clearance-ul creatininei reflectă rata la care rinichii filtrează sângele, numită de medici rata de filtrare glomerulară (RFG). Acest test este folosit pentru a ajuta la detectarea şi diagnosticarea disfuncţiei renale şi/sau la detectarea scăderii fluxului de sânge la rinichi.
Sângele din corp se filtează prin rinichi de sute de ori în fiecare zi prin niște filtre mici numite nefroni. Substanțele reziduale rezultate din acest proces nu se reabsorb în sânge ci se excretă prin urină. Rata fluxului sanguin care trece prin rinichi este cunoscută sub numele de rată de filtrare glomerulară, sau RFG. Glomerul reprezintă o structură anatomică microscopică a vaselor de sânge din interiorul nefronilor și este o parte esențială a sistemului de filtrare. Rata de filtrare glomerulară nu poate fi măsurată direct de aceea se recurge la măsurarea creatininei și clearance-ul creatininei.
Creatinina este o moleculă generată de metabolismul muscular prezentă în serul din sânge. Creatinina este un produs rezidual, care este produs în mod continuu în timpul defalcării musculare normale. Rinichii filtrează creatinina din sânge în urină. Clearance-ul creatininei se efectuează pentru a evalua funcția renală și excreția creatininei. De asemenea, clearance-ul creatininei este folosit pentru a monitoriza evoluția bolilor renale. Clearance-ul creatininei exprimă cantitatea de plasma epurată de rinichi într-un minut. La o persoană tânără și sănătoasă, acesta este de aproximativ 125 mililitri pe minut – ceea ce înseamnă că în fiecare minut, rinichii epurează 125 ml de sânge. Rata de filtrare glomerulară (RFG) poate varia în funcție de vârstă, sex și greutate.
Probă de urină: urina este colectată într-un interval de 24 de ore. Colectarea începe la ora 8 dimineața. Prima urină, de la ora 8, se aruncă. Întreaga cantitate de urină evacuată în decursul următoarelor 24 ore (inclusiv urina evacuată la ora 8 dimineața în ziua următoare) va fi recoltată într-un recipient, care va fi ținut la rece. Proba trebuie transportată apoi cât mai repede la laborator.
Proba de sânge: Procedura pentru stabilirea nivelului clearance-ului creatininei în organism urmează pașii unei analize simple a sângelui și prin urmare nu necesită pregătiri speciale. Este foarte important însă să vă informați medicul specialist cu privire la orice tip de tratament pe care îl urmați. Clearance-ul creatininei se calculează pe baza concentrației creatininei serice și a unor coordonate ale pacientului precum sex, vârstă și greutate. Cu cât este mai mare nivelul creatininei din sânge, cu atât mai mică este rata de filtrare glomerulară și clearance-ul creatininei.
În general, din motive practice, metoda de recoltare a unei probe de sânge este folosită mult mai des decât testul de colectare a urinei.
O rată de filtrare glomerulară sau un clearance al creatininei scăzut indică afecțiuni ale rinichilor. Tinerii cu o musculatură dezvoltată sau persoanele de vârstă medie pot avea un nivel de creatinină mai mare decât persoanele în vârstă. Persoanele în vârstă au adeseori nivelul de creatinină din sânge mai mic decât cel normal indicat. Medicii stabilesc severitatea bolii renale cronice, cu un sistem care utilizează rata de filtrare glomerulară (RFG):
Dacă aveți RFG sau clearance-ul creatininei scăzut, medicul va concepe un plan de tratament. Principalele cauze ale bolilor renale cronice sunt hipertensiunea arterială și diabetul zaharat. Dacă suferiți de aceste afecțiuni, primul pas este de a le ține sub control cu o dietă adecvată, exerciții fizice și medicamente. În cazul în care aceste afecțiuni nu sunt prezente, pot fi necesare teste suplimentare pentru a identifica cauza bolii renale.
Verificarea periodică a RFG sau a clearance-ul creatininei permit depistarea, diagnosticarea și eventual administrarea unei medicații adecvate afecțiunii renale de care suferiți. Aceste teste pot fi, de asemenea, utilizate pentru a determina dacă şi când este necesară introducerea dializei renale. Totuși, cei mai mulți oameni nu au nevoie de dializă, până când RFG și clearance-ul creatininei nu sunt foarte scăzute.
Așadar, atunci când ne facem analize medicale este recomandabil să fim atenți și la rezultatele privind creatinina. Putem fi aparent sănătoși dar e posibil totuși să avem probleme cu funcția renală iar boala cronică de rinichi să fie într-un stadiu inițial. Dacă boala cronică de rinchi este tratată din timp, rata de deteriorare a funcției renale rămâne foarte mică și evoluează foarte lent. Tratamentul afecțiunii va fi stabilit de medicul specialist în funcție de circumstanțe și de particularitățile individuale.
Sursa text: WebMD
Foto: Freepik.com
martie 2021
Grupa de sânge este o caracteristică moștenită de la părinți, care determină compatibilitatea cu alte persoane în situația unei transfuzii de sânge. Grupele de sânge se împart în patru mari categorii: A, B, AB și 0, – împreună reprezentând cele patru grupe de antigeni găsite pe suprafețele celulelor roșii din sânge.
În organismul unui adult circulă aproximativ 4-6 litri de sânge. Sângele este format din mai multe tipuri de celule care plutesc într-un fluid numit plasmă. Celulele roșii din sânge transportă oxigenul către țesuturile organismului și elimină dioxidul de carbon din acestea. Celulele albe din sânge sau leucocitele au rol de apărare a organismului. Trombocitele contribuie la coagularea sângelui. Plasma este un lichid format din diferite tipuri de proteine și săruri.
Diferența dintre tipurile de sânge se explică prin combinația unică de molecule de proteine numite antigeni și anticorpi. Antigenii se găsesc pe suprafața celulelor roșii din sânge, iar anticorpii în plasma sanguină. Există diferite tipuri și combinații ale acestor antigeni și anticorpi din sânge, acest lucru fiind de fapt baza stabilirii tipului de sânge.
Există patru grupe majore de sânge: A, B, AB și 0 (zero). Doctorii numesc acest sistem Sistemul AB0 al grupelor sanguine. Sistemul AB0 se bazează pe existența sau lipsa a doi antigeni specifici notați A și B.
O altă particularitate a sângelui este existența factorului Rh. Proteina specială Rh poate fi prezentă sau absentă din sânge de unde și specificația Rh pozitiv (prezentă) sau Rh negativ (absentă). Factorul Rh este alăturat grupei de sânge deci putem spune că avem așadar de-a face cu 8 grupe de sânge: 0 pozitiv, 0 negativ, A pozitiv, A negativ, B pozitiv, B negativ și AB pozitiv și AB negativ. Factorul Rh prezintă o importanță deosebită în cazul unei sarcini.
Grupele de sânge au fost descoperite în 1901 de un om de știință austriac numit Karl Landsteiner. Înainte de această descoperire, doctorii credeau că sângele este la fel la toți indivizii și mulți pacienti decedau în urma transfuziilor de sânge.
Amestecarea sângelui de la o persoană la alta poate declanșa reacții de aglutinare din cauza incompatibilității grupelor de sânge – acest lucru se datorează faptului că persoana care primește transfuzia are anticorpi care vor lupta cu celulele sângelui primit de la donator, provocând o reacție toxică. Acest lucru poate avea consecințe fatale.
Pentru ca transfuzia de sânge să fie sigură și eficientă, este important ca donatorul și persoana care urmează să primească sângele să aibă grupe de sânge compatibile.
Vom sintetiza mai jos compatibilitatea grupelor de sânge:
Așadar, indivizii care au grupa de sânge 0 sunt numiți donatori universali, iar cei care au grupa de sânge AB sunt receptori universali. Sângele cu Rh pozitiv nu poate fi donat unei persoane cu Rh negativ, dar cei cu Rh negativ pot dona atât celor cu Rh pozitiv cât și celor cu Rh negativ.
În ultimii zece ani au existat numeroase persoane care au susținut că așa-numita “dietă în funcție de grupa de sânge” este foarte eficientă. Această dietă presupune consumarea de anumite alimente în funcție de grupa de sânge, pentru a scădea riscul de apariție a anumitor boli și pentru a vă menține sănătatea. Un studiu științific din 2013 a concluzionat totuși că nu există dovezi clare că ar exista o legătură directă între alimentație și grupa de sânge. Adoptarea unui stil de viață sănătos și a unei alimentații echilibrate însă cu siguranță ne vor ajuta să fim sănătoși cât mai mult timp!
Sursa text: WebMD
Ianuarie 2022
Hepatita este o boala infectioasa virala. Virusul hepatic ataca si distruge, mai mult sau mai putin, celulele hepatice, ceea ce poate duce la o functionare deficitara a ficatului. La nivel global, exista peste 500 de milioane de cazuri de hepatita B si C, 20 de milioane de cazuri de hepatita E, 12 milioane de cazuri de hepatita D si 1,4 milioane de cazuri de hepatita A. Citind in continuare, poti afla mai multe despre simptomele, factorii de risc, modul de tratare si de prevenire a hepatitei.
Cele mai raspandite forme de hepatita sunt hepatita A, B si C, insa mai exista si hepatita D, hepatita E si hepatita G. Poti afla cateva informatii despre fiecare mai jos.
Cele mai intalnite forme de hepatita sunt hepatita acuta si hepatita cronica. Hepatita acuta se manifesta clinic dupa 21 de zile de la infectare si poate dura pana la sase luni. Hepatita cronica dureaza mai mult de sase luni.
Hepatita virala este un grup de afectiuni caracterizate prin modificarea functiei hepatice, ca urmare a multiplicarii virusurilor in celulele sale.
Afectarea hepatica este initial acuta, in primele sase luni de la infectare, majoritatea virusurilor hepatice persistand in organism si modificand progresiv arhitectura si functionalitatea ficatului, pana la stadii ireversibile.
Afectiunile hepatice ce evolueaza peste sase luni din momentul infectarii poarta numele de hepatita cronica, iar virusurile ce determina aceasta forma a bolii sunt virusul hepatic B, in asociere sau nu cu virusul hepatic delta (D), si virusul hepatic C.
Hepatita A mai este cunoscuta si sub numele de „boala mainilor murdare” si se transmite mai ales prin contact personal si consum de apa sau alimente contaminate.
Este o infectie contagioasa a ficatului si poate varia de la o imbolnavire usoara, ce dureaza cateva saptamani, la cazuri severe, ce pot dura cateva luni.
In general, oricine se poate infecta cu virusul hepatic A, insa unele persoane au un risc crescut:
Simptomele dureaza, in general, mai putin de doua luni, insa, in 10-15% dintre cazuri, pot persista pana la sase luni. Acestea includ:
Majoritatea copiilor sub sase ani nu au simptome, iar atunci cand apar, copiii mici nu prezinta icter. Virusul se poate transmite chiar si de catre persoanele asimptomatice, cu pana la doua saptamani inainte de aparitia simptomelor.
Diagnosticul este stabilit pe baza simptomelor si a analizelor de sange. De regula, se recomanda odihna, alimentatie usoara si lichide.
Cazurile severe pot necesita spitalizarea. Pentru a preveni aparitia complicatiilor, se poate realiza o injectie cu imunoglobulina.
Cea mai simpla modalitate de prevenire a hepatitei A este vaccinarea. Pentru a beneficia de eficienta completa a vaccinului, va fi nevoie de mai mult de o doza, in general, doua, administrate la distanta de sase luni. Cu toate acestea, numarul si intervalul dozelor se stabilesc in functie de vaccinul administrat.
O alta forma a vaccinului vine in combinatie cu vaccinul anti-hepatita B si poate fi administrat doar persoanelor peste 18 ani. Acest tip de vaccin este administrat in trei doze, pe parcursul a sase luni.
Persoanele care au prezentat reactii alergice la vaccinuri nu ar trebui sa primeasca vaccinul anti-hepatita A, la fel si in cazul celor alergice la orice componenta a vaccinului. De asemenea, vaccinul nu este recomandat copiilor sub un an.
Pe langa vaccin, este recomandata igiena mainilor dupa toaleta, dupa schimbarea scutecelor si inainte de pregatirea si luarea mesei.
Se transmite prin schimbul de fluide corporale, prin contactul mucoaselor sau al tegumentelor lezate ale persoanei infectate sau de la mama la fat.
Daca mama se infecteaza in primul trimestru de sarcina, exista un risc de transmitere la fat apropiat de 100%.
Desi, in teorie, orice persoana poate fi infectata cu virusul hepatic B, unele persoane au un risc mai mare de imbolnavire:
Hepatita B se manifesta prin urmatoarele simptome:
Nu exista medicamente pentru tratarea hepatitei B. In cazul infectiilor usoare, se recomanda odihna, alimentatie adecvata si lichide.
Cazurile severe pot necesita medicamente antivirale, injectii cu interferon sau transplant de ficat, pentru cazurile grave.

Principala modalitate de prevenire a infectiei cu virusul hepatic este vaccinarea. Administrarea vaccinului stimuleaza sistemul imunitar sa te protejeze impotriva hepatitei B. Alte modalitati de a preveni infectia cu virusul hepatic B sunt:
Hepatita C variaza de la imbolnavire usoara (hepatita C acuta) la cazuri severe, ce pot dura intreaga viata (hepatita cronica). In cazurile grave, poate evolua in ciroza hepatica si cancer hepatic. In aproximativ 80% dintre cazuri, persoanele sunt asimptomatice, dar pot transmite virusul hepatic C.
Anumite categorii de persoane au un risc ridicat de hepatita C:
In multe cazuri, persoanele infectate sunt asimptomatice. Atunci cand simptomele apar, pot include:
In cazul persoanelor care au simptome, acestea debuteaza la 2-12 saptamani de la expunerea la virus.
Nu exista un tratament pentru formele acute de hepatita C. Daca infectia persista si devine cronica, este posibil sa fie necesara interventia medicului. Tratamentele disponibile se administreaza timp de 8-12 saptamani si vindeca 90% dintre cazuri.
In prezent, nu exista un vaccin impotriva hepatitei C, insa cercetarile sunt in derulare. Prevenirea hepatitei C consta in adoptarea unor masuri de igiena personala si de sanatate:

Hepatita D sau hepatita Delta este cauzata de o infectie cu virusul hepatic D si apare doar in contextul contaminarii cu virusul hepatic B.
Reprezinta o forma mai grava de hepatita si afecteaza aproximativ 5% dintre persoanele cu hepatita B; de asemenea, dubla infectie explica si riscul mai mare de boli hepatice sau cancer de ficat, in cazul celor infectati – aproximativ 20% dintre bolnavi dezvolta alte afectiuni hepatice.
Hepatita D predomina in anumite zone ale globului, precum Mongolia, tari din vestul sau centrul Africii, America de Sud, Rusia, Republica Moldova, Asia Centrala, zona mediteraneana.
Unele persoane au un risc mai mare de imbolnavire decat altele. Mai jos sunt principalele categorii de persoane care au o probabilitate mai mare de infectare cu virusul hepatitei D:
Hepatita D se manifesta prin urmatoarele simptome:
Aparitia infectiei cu virusul hepatic D, alaturi de hepatita B, accelereaza progresul bolii, in 70-90% dintre cazuri. Ciroza poate surveni cu 10 ani mai devreme, in situatia celor care au ambele forme de hepatita.
Nu exista o forma de tratament general folosita, pentru a trata hepatita D. Potrivit unor studii publicate in 2013, un medicament numit alfa-interferon poate fi utilizat pentru a trata hepatita D, insa administrarea acestuia s-a demonstrat eficienta in 25-30% dintre bolnavi.
Persoanele care au ciroza hepatica sau forme severe de hepatita D pot necesita transplant de ficat. In cazurile unde este necesara aceasta operatie, 70% dintre persoane ajung sa supravietuiasca cel putin cinci ani dupa interventie.
Prevenirea hepatitei D se poate realiza prin vaccinarea impotriva virusului hepatitei B, deoarece, in absenta acestuia, nu se poate dezvolta hepatita D.
Pe de alta parte, vaccinarea impotriva hepatitei B nu te protejeaza impotriva hepatitei D, daca esti deja infectat cu virusul hepatitei B. Nou-nascutii din grupele de risc ar trebui sa fie vaccinati imediat dupa nastere.
Hepatita E se aseamana cu hepatita A, insa este declansata de virusul hepatic E. Se poate transmite printr-o igiena deficitara si prin contact cu obiecte si alimente contaminate, dar si cu fecale.
Virusul se gaseste mai ales in regiuni cu acces limitat la apa potabila, igiena si servicii medicale, asa cum sunt zonele de razboi sau taberele pentru refugiati.
Anumite persoane au un risc mai mare de infectare cu virusul hepatic E. Acestea includ:
Perioada de incubatie, dupa expunerea la virusul hepatic E, este cuprinsa intre 2 si 10 saptamani, iar persoanele infectate pot transmite virusul mai departe la 3-4 saptamani dupa instalarea bolii.
In zonele cu un numar mare de cazuri, simptomele infectiei afecteaza mai ales persoanele cu varsta cuprinsa intre 15 si 40 de ani. Desi infectia poate aparea si la copii, acestia sunt frecvent asimptomatici sau au simptome usoare.
Simptomele hepatitei E includ:
Astfel de simptome pot dura intre una si sase saptamani. In cazuri rare, hepatita E poate evolua in insuficienta hepatica acuta si exista riscul de deces.
Gravidele care se infecteaza in al doilea sau al treilea trimestru au un risc mai mare de insuficienta hepatica, pierderea sarcinii si mortalitate. Aproximativ 20-25% dintre gravidele care se infecteaza cu virusul hepatic E in trimestrul al treilea decedeaza.
Momentan, nu exista un tratament general valabil pentru a trata hepatita E. In formele acute ale bolii, infectia trece de la sine, daca persoana se odihneste, consuma alimente usoare si bea multe lichide. Gravidele infectate necesita monitorizarea medicului. Persoanele cu sistemul imunitar slabit au fost tratate cu succes cu ribofavin, un medicament antiviral, iar in unele cazuri, s-a folosit interferon. Nu este indicata administrarea de medicamente fara consultul medicului.
Preventia poate fi realizata prin consumul de apa din surse sigure si stabilirea unor sisteme sanitare de eliminare a fecalelor umane.
La nivel individual, sunt necesare mentinerea igienei mainilor dupa toaleta, inainte de pregatirea si luarea mesei, si evitarea consumului de apa din surse incerte. In vacanta, este indicat sa eviti consumul de lapte nepasteurizat, carne si fructe de mare crude, fructe cu coaja si legume negatite/nespalate.
In prezent, exista un vaccin cu o eficienta de aproximativ 95% in prevenirea hepatitei E, insa este disponibil, momentan, doar in China.
Hepatita este una dintre cele mai raspandite afectiuni. De multe ori, bolnavii nu stiu ca sunt infectati, iar in aproximativ 50% dintre cazuri, infectia trece de la sine. In formele sale cronice, evolutia hepatitei depinde de starea generala de sanatate, de cat de afectat este ficatul, de tratamentul administrat si de raspunsul organismului la acesta. Cele mai comune forme de hepatita sunt prevenite prin vaccin, iar in restul cazurilor, tratamentul medicamentos ajuta la reducerea simptomelor si la prevenirea aparitiei complicatiilor.
